Nu m-am putut abtine

Sunt 42% român.
Testul zice aşa:

Ai tras un pic de răspunsuri pentru că nu vrei să ieşi ăl mai român dintre români. Ţi-e ruşine cu naţionalitatea ta. Speri să ai o slujbă de intelectual în altă ţară, dar te-ai duce şi la cules de portocale numai ca să scapi. Nu-ţi place când alţii flegmează pe stradă, dar arunci gunoaie pe jos. De 1 decembrie eşti ruşinat că ştii că e şi ziua mondială anti-SIDA. Nu dai şpagă pentru că nu ştii cum. (31 - 50 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

confuz

Traiesc totul pe o pluta in deriva,unde ma misca curentul,acolo ma indrept.as vrea totusi sa am puterea sa o pot directiona cum vreau eu,sa o pot controla...fara putinta insa.stau la mana' inimii...ea dicteaza...eu o ascult...mintea prea putin conteaza atunci cand iti doresti pe cineva langa tine.intri in miezul problemei incercand sa intelegi mecanismul si....ramai surprins sau mai degraba esti confuz,nu stii ce se intampla acolo si chiar daca ti-ai adresa intrebari putin probabil ai afla raspunsul corect.pana acum ceva timp existau rani ce pareau a nu se inchide vreodata,existau portiuni vaste intre amintiri si persoana care le crease si dintr-o data totul ia o intorsatura neasteptata;totul pare ca pluteste din nou,totul se intampla asa rapid incat ramai iar confuz,iar iti adresezi intrebari.oare v-a reveni aceeasi perioada frumoasa?sau e doar linistea dinaintea furtunii?
sentimente invalmasite in timp....si timpul curge....cum ar fi o clepsidra plina cu sentimente....oare s-ar scurge tot pana la ultima picatura?si daca se scurge macar mai ramane o ramasita pe marginile sticlei?probabil ca da,ar ramane exact atatea sentimente de cate ai nevoie ca sa speri.
ametit de avalansa de trairi notez ca si starea de incertitudine,emotia si deasemeni tot acest amalgam de idei confuze ajuta invonluntar la o liniste sufleteasca ce va sa vina.

De ce?

De ce sunt taxiurile galbene?

Fara titlu

Mama mea ar fi spus"Timpul tace si trece si timpul le rezolva pe toate."Timpul a trecut.Chiar...a trecut mult ,mult timp.Incercand sa aflu raspunsuri problema mea sau ci-o fi .Am ajuns la tot felul de concluzii in care poate ma invinovateam,poate am exagerat.

Sentimentu ala cand stii ca esti mintit si omul din fata ta te minte si ii spui sa spuna adevarul si nu-l spune pt ca spune ca nu minte si tu stii ca minte si totusi vrei sa auzi adevarul de la persoana respectiva si ea nu iti spune nimic?(si cat de mult urasc oamenii care ,efectiv nu stiu sa minta,saracii, chiar nu stiu sau nu-i duce capul).Poi sentimentul ala ajunge sa te bantuie , sa te terorizele .Nu chiar acelasi sentiment dar un sentiment care te duce cu gandul acolo, la monentul in care afli ca esti mintit si la momentul cand ii spui ca l-ai prins cu mata in sac si ca ar fi bine sa iti zica adevarul oricare ar fi el .Partea proasta e ca nu ti se spune nici macar atunci adevarul.Si ti se servesc, pe o tava din argint ,texte de genu"E o disperata de pe mess nebuna ce mai.Sau ubi crezi ca eu as da tot ce am cu tine pentru altu?"Ei cacat chiar asa se intampla pentru ca ce are cu tine e elgal cu 0(zero).Si esti luat de prost.Si stai ca prostu si accepti in continuare cacatul ala pentru ce???
Timpul trece,ii spui care e problema ,aceasta nu se rezolva .Plecati amandoi.Ea intr-o parte, el intr-o parte.Si nu te mai uiti in urma ta, in spretanta ca dupa mult,mult,mult,timp de negare si timp in care spui "am uitat" "nu-mi pasa" sau"gata a trecut".
Dar nu a trecut,inca te doare ,inca mai vrei sa stati de vorba(macar asa ca amici),inca mai vrei sa o vezi,sa il auzi si tot asa.Si singurul lucru care te opresete e ca atunci te-a mintit si ca nu merita ,pur si simplu nu merita.Deocamdata te resemnezi pe jumatate.

Ninge!

Ninge!
Cu fulgi anorexici ce`i drept dar ninge!

grande' final

cu ochii atantiti in pamant,cu,capul plecat,punandu-ti zeci de intrebari fara rost si grabindu-te sa crezi ca mai este ceva de care te poti agata.....finalul te prinde iar descoperit.zecile de fraze care te dor,mania si supararea te fac sa te simti iar dezolat.a cata oara ai incercat sa faci sa fie bine,a cata oara ai incercat sa fii bun si nimic din acestea n-au fost de ajuns.poate ca ar trebui sa ma incurajez spunandu-mi zicala "orice inceput are si un sfarsit"dar acum se pare ca atarna mult prea greu cand e rostita la ananghie.dupa fiecare nereusita spui ca o sa te schimbi,ca n-o sa mai fii acela care sufera,dar cand vezi ca ti' se intampla in nenumarate randuri....te gandesti.....oare chiar asa m-am nascut si nu se mai poate schimba nimic?...e clar,pentru unii dintre noi si ma refer la cei care incearca sa se schimbe si observa ca au acelasi temperament...nu se pot detasa cu usurinta de anumite situatii.......

in schimb pot spune ca am invatat cate ceva la fiecare final.bineinteles fiind o persoana catusi de putin selectiva am ales doar ce m-i sa parut mai bun din fiecare situatie in parte.si uite dupa fiecare final nefericit al fiecarui episod al unei drame pe care o traiesti,ochii 'se desprind ' din pamant,capul numai sta plecat,fara sa-ti mai adresezi zecile de intrebari.....continui.....sa respiri si poate.....sa iubesti din nou fara sa te gandesti la consecintele usturatoare.

PS:am scris asta nu ca sa ma plang ci doar sa ma descarc.

Vai de mine!Na` ,ca-am facut-o si pe asta!

Vai de mine ...ce-am facut ???ce-am facut???Aoleu ... asa ceva nu se poate!!!
Poi ce-am facut? Ce`am facut atat de grav???eh...ce sa fac am copiat la un examen...asta am facut...nimic neobisnuit pana acic...cu toti ati facut-o nu va mai ascundeti dupe deget ca de...stiti ca ati facut-o cel putin odata...:D aaa....da si cum ziceam ...super ok pana aici...rezultat perfect...insa e o mica problema...ce ma fac daca ma prinde "Rudolf"(aka profa)?...simplu...mint cu nesimtire ca eu nu am copiat ...ca nu aveam cum....!!!E scandalos sa faca asemenea auzatii!!!Si-i spun sa ma testeze... :D ...eu totusi sper sa nu isi dea seama ca am copiat...

P.S. RUSINE MAI!RUSINE !Ca ai copiat !Rusine !

colaps

Si vine seara plina de speranta si totu-i minunat.Cand deodata o avalansa de idei negative iti umplu"campul vizual"....le iei pe rand.....citesti.....iti spui ca nu-ti vine sa crezi....te intrebi ca orice prost pe pamant:de ce?....afli raspunsul.....ghici....e chiar realitatea.....bineinteles una dura....cum altfel.....atunci cand persoana iubita este cuprinsa intr-un val de propozitii care te dor....ce te faci?...iti iei inima in dinti?....raspunzi......si daca o faci..de unde stii ce vrea ea sa auda...esti pregatit intotdeauna pentru ce este mai rau?..sau de fiecare data cand este asa spui ca mai incerci si sunt doar aparente ieftine de care nu tii cont.ei bine si a sosit si 'seara' cand cuvintele dulci lipsesc,cand totul e asa anormal......visezi?.......nu.e chiar tocmai ceea ce nu te asteptai,cuvintele imbraca forma unor manusi de box pe care le simti venind rand pe rand in fata.dupa atatea esecuri si atatia pumni,ar fi trebuit sa fii obisnuit,dar poate viata nu ti-a pregatit un specatacol si tu nu esti tocmai un sportiv' pe cinste.si totusi ridicandu-te te apuci de speranta.....iti iei 'aproapele' in brate si-ti spui ca mai incerci odata,ca nu te-ai nascut las'.
incercand sa-mi pun totul'in carca' am observat ca situatia este mult mai complicata decat mi-am imaginat.ganduri ascunse strabat fizicul.oboseala de a te mai gandi la bine si la ce bine o sa mai fie ,te fac sa te apuci de indeletniciri precum pesimismul.ajungand aici it dai seama ca nu esti pesimist doar....ci esti chiar intr-o depresie.....muncind sa iesi din aceasta mantie negativa iti dai seama ca uneori drumul este mult mai lung decat te asteptai...oare tot mergand...nu-ti prelungesti starea de agonie?....
intr-o oboseala mentala accentuata si putin dezamagit de situatia din'mediul inconjurator' incerc sa cred ca totul merge bine si indiferent de cate ori iau contact cu podeaua continui sa merg mai departe.

Pentru ca....

Pentru ca nu are rost sa ne mintim... Pentru ca te iubesc dar nu.... Pentru ca te sufoc... Pentru ca ma sufoci... Pentru ca mintim... Pentru ca te mint... Pentru ca iti pasa.... Pentru ca ar fi fost posibil... Pentru ca nu este posibil... Pentru ca timpul nu e de acord cu noi.... Pentru ca zilele par mai lungi... Pentru ca noptile par mai reci.... Pentru ca eu nu mai sunt eu... Pentru ca tu incerci sa fii ca mine... Pentru ca m-ai inteles... Pentru ca iti multumesc... Pentru ca vreau mai mult pentru tine... Pentru ca viata e scurta.... Pentru ca ma asculti.... Pentru ca m-ai sprijinit.... Pentru ca ai fost acolo... Pentru ca nu mai este nimic.... Pentru ca noi suntem altfel.... Pentru ca noi nu suntem pentru noi.... Pentru ca... noi nu ...