sâmbătă, 5 decembrie 2009

colaps

Si vine seara plina de speranta si totu-i minunat.Cand deodata o avalansa de idei negative iti umplu"campul vizual"....le iei pe rand.....citesti.....iti spui ca nu-ti vine sa crezi....te intrebi ca orice prost pe pamant:de ce?....afli raspunsul.....ghici....e chiar realitatea.....bineinteles una dura....cum altfel.....atunci cand persoana iubita este cuprinsa intr-un val de propozitii care te dor....ce te faci?...iti iei inima in dinti?....raspunzi......si daca o faci..de unde stii ce vrea ea sa auda...esti pregatit intotdeauna pentru ce este mai rau?..sau de fiecare data cand este asa spui ca mai incerci si sunt doar aparente ieftine de care nu tii cont.ei bine si a sosit si 'seara' cand cuvintele dulci lipsesc,cand totul e asa anormal......visezi?.......nu.e chiar tocmai ceea ce nu te asteptai,cuvintele imbraca forma unor manusi de box pe care le simti venind rand pe rand in fata.dupa atatea esecuri si atatia pumni,ar fi trebuit sa fii obisnuit,dar poate viata nu ti-a pregatit un specatacol si tu nu esti tocmai un sportiv' pe cinste.si totusi ridicandu-te te apuci de speranta.....iti iei 'aproapele' in brate si-ti spui ca mai incerci odata,ca nu te-ai nascut las'.
incercand sa-mi pun totul'in carca' am observat ca situatia este mult mai complicata decat mi-am imaginat.ganduri ascunse strabat fizicul.oboseala de a te mai gandi la bine si la ce bine o sa mai fie ,te fac sa te apuci de indeletniciri precum pesimismul.ajungand aici it dai seama ca nu esti pesimist doar....ci esti chiar intr-o depresie.....muncind sa iesi din aceasta mantie negativa iti dai seama ca uneori drumul este mult mai lung decat te asteptai...oare tot mergand...nu-ti prelungesti starea de agonie?....
intr-o oboseala mentala accentuata si putin dezamagit de situatia din'mediul inconjurator' incerc sa cred ca totul merge bine si indiferent de cate ori iau contact cu podeaua continui sa merg mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu