confuz

Traiesc totul pe o pluta in deriva,unde ma misca curentul,acolo ma indrept.as vrea totusi sa am puterea sa o pot directiona cum vreau eu,sa o pot controla...fara putinta insa.stau la mana' inimii...ea dicteaza...eu o ascult...mintea prea putin conteaza atunci cand iti doresti pe cineva langa tine.intri in miezul problemei incercand sa intelegi mecanismul si....ramai surprins sau mai degraba esti confuz,nu stii ce se intampla acolo si chiar daca ti-ai adresa intrebari putin probabil ai afla raspunsul corect.pana acum ceva timp existau rani ce pareau a nu se inchide vreodata,existau portiuni vaste intre amintiri si persoana care le crease si dintr-o data totul ia o intorsatura neasteptata;totul pare ca pluteste din nou,totul se intampla asa rapid incat ramai iar confuz,iar iti adresezi intrebari.oare v-a reveni aceeasi perioada frumoasa?sau e doar linistea dinaintea furtunii?
sentimente invalmasite in timp....si timpul curge....cum ar fi o clepsidra plina cu sentimente....oare s-ar scurge tot pana la ultima picatura?si daca se scurge macar mai ramane o ramasita pe marginile sticlei?probabil ca da,ar ramane exact atatea sentimente de cate ai nevoie ca sa speri.
ametit de avalansa de trairi notez ca si starea de incertitudine,emotia si deasemeni tot acest amalgam de idei confuze ajuta invonluntar la o liniste sufleteasca ce va sa vina.