cu ochii atantiti in pamant,cu,capul plecat,punandu-ti zeci de intrebari fara rost si grabindu-te sa crezi ca mai este ceva de care te poti agata.....finalul te prinde iar descoperit.zecile de fraze care te dor,mania si supararea te fac sa te simti iar dezolat.a cata oara ai incercat sa faci sa fie bine,a cata oara ai incercat sa fii bun si nimic din acestea n-au fost de ajuns.poate ca ar trebui sa ma incurajez spunandu-mi zicala "orice inceput are si un sfarsit"dar acum se pare ca atarna mult prea greu cand e rostita la ananghie.dupa fiecare nereusita spui ca o sa te schimbi,ca n-o sa mai fii acela care sufera,dar cand vezi ca ti' se intampla in nenumarate randuri....te gandesti.....oare chiar asa m-am nascut si nu se mai poate schimba nimic?...e clar,pentru unii dintre noi si ma refer la cei care incearca sa se schimbe si observa ca au acelasi temperament...nu se pot detasa cu usurinta de anumite situatii.......
in schimb pot spune ca am invatat cate ceva la fiecare final.bineinteles fiind o persoana catusi de putin selectiva am ales doar ce m-i sa parut mai bun din fiecare situatie in parte.si uite dupa fiecare final nefericit al fiecarui episod al unei drame pe care o traiesti,ochii 'se desprind ' din pamant,capul numai sta plecat,fara sa-ti mai adresezi zecile de intrebari.....continui.....sa respiri si poate.....sa iubesti din nou fara sa te gandesti la consecintele usturatoare.
PS:am scris asta nu ca sa ma plang ci doar sa ma descarc.
dragutz...
RăspundețiȘtergere