marți, 8 iunie 2010

Trompete!


Hey,tu!
Da , eu.
Hey,hey,hey tu!Ai capul plin de stele!
Da,il am!


By Martipanu`.

marți, 11 mai 2010

tot ce am eu,am cu tine

recunosc in mine o renastere blanda,asezata corect intr'un colt mult mai marginas decat alte colturi,dar mult mai luminat si animat de evenimente ce starnesc zambete si chiar bucurii.
privind putin inapoi in frumoasa relatie la micutul trecut realizez ca tot ce creez,tot ce'mi sta in gand,tot ce am eu am alaturi de tine.o mica faptura rupta parca din 'povestile' cu zane,cu micuta ei bagheta magica ce imprastie admiratie si miraj in jurul sau.
fiecare gand,fiecare miscare,fiecare decizie luata si dusa la indeplinire trece prin inimile amandurora.au trecut vremurile cand mirat si dezolat stateai intins in pat asteptand idei si rezolvari la problemele ce se intrezareau,iar care acum nu numai ca le poti discuta in doi,ci' le si poti imparti astfel incat sa nu te mai trezesti dezolat si mirat de faptul ca trebuie sa le rezolvi singur.
asa cum si promisiunile si micile jocuri trebuiesc duse la indeplinire,asa trebuie,usor sa devenim peste noapte sau in timpul cel mai scurt arhitectii unei imense cladiri partajata atent in mii de camere' reprezentand sufletul impartit in miile de amintiri atent depozitate si ferite de orice pericol.
la fel de bine stim ca totul se imparte in mod egal si ca absolut tot ce am cu tine,am din cauza ta.
acest merit pe care nimeni nu'l stie si nimanui nu i se atribuie,decat unicei fapturi ce si'a gasit curajul de a avea,a imparti si a darui tot ce are mai bun intr'un timp atat de scurt.
printre imensitatea de lucruri existente pe pamant se numara si mica noastra avere...:iubirea....si evident toata iubirea ce o am,o am cu tine.

duminică, 9 mai 2010

plimbare prin gandu'mi curat...

primul peisaj descris perfect intr'un decor de vis...inca imi esti aproape si asta nu ma sperie.inca imi amintesc primele secunde cu tine alaturi,primele emotii de la primul sarut,la prima intalnire din acea 'mincinoasa' zi care s'a dovedit a fi una din 'capodoperele' vietii.
si tot atunci cum simteam acel fior in sufletu'mi adanc,fugarit de noi sentimente frumoase in care ma complaceam.....si inca ceva minunat....inca ma complac.
sa fii tu oare unda plina de viata din imensul lac al fericirii?
si in acelasi ritm ne'am trezit intr'o dimineata insorita alaturi,pornind pe drumul viitorului,uitand repede potecile trecutului si depasind usor momentele in care criticul isi arata 'coltii' spunand la fiecare pas ca drumul nostru este blocat.

ce rost au cuvintele rostite in momente in care atunci cand inchizii ochii te simti levitand,ce rost sa atingi ceea ce cunosti si stii ca'ti apartine' doar respirand langa cel iubit.
si totusi cum nimic din ceea ce este mai sus nu i se cuvine nimanui ci totul trebuie castigat,asa cum anumite cuvinte vin spuse nevrand,asa cum anumite gesturi raman pe veci intiparite in mintea celui de langa tine....ajungi si iubesti si spui te iubesc indata ce'ti castigi propria'ti lume alaturi de un personaj din basmul creat de tine...pentru voi.

luni, 19 aprilie 2010

la cererea unui pesimist


cuvinte pesimiste ai vrut,de stari de spirit pline de pesimism ai parte.
cum ar trebui sa nu inventam,ci sa scriem doar ce simtim si ce traim descriu mici circumstante ale caror repercursiuni sper sa nu ma descurajeze.
in multe dimineti ale multor anotimpuri ai pe cineva langa tine care te incalzeste,care te imbratiseaza,care iti ofera un mic sarut pentru a te trezi fericit.ce te faci cand toate acestea dispar doar pentru ca cel de langa tine te considera un capriciu.cand ai ajuns acolo nu este cale de scapare,lucrurile ce pareau desprinse din povesti cu printi si basme cu 'fat-frumos' sunt ca niste drame,tragedii ale caror conotatie este tocmai opusul a ce te mintisei tu dealungul timpului,ca totul este frumos...decurge normal.simti,vezi adevarata fata a lucrurilor doar atunci cand dupa o cearta strasnica seara,te afunzi in lacrimi dimineata doar crezand ca in felul aceste se vor mai spala unele fapte ale caror inteles nu l'ai observat.fiecare am plans,fiecare a avut parte de esecuri si in momenetele dificile...ce crezi?...nu era nimeni acolo la capatul 'firului' caruia sa'i spui....sa'ti spuna te iubesc.
alte si alte intrebari iti obosesc gandirea dar cand te uiti la ce ai oferit si ce nu ti s'a oferit iti vine in minte o alta intrebare simpla;cum de i se uraste omului,cu binele?
ce usor poate fi uneori sa dai cu piciorul acelei secunde care usor puteai usor sa o modifici intr'o stare demna de sentimentele celuilalt...adica...ori sa o trasformi intr'un frumos izbitor ori sa dai curs evenimentului si sentimentului celuilalt de a te umili,umilindul la randul tau....si ai asteptat.
acum te trezesti usor,intr'un calm neobisnuit cu o alta aura deasupra capului,intr'un pat gol,dar nu si cu un suflet mai rau ci mai apropiat de ceea ce insemni si esti cu adevarat....un mic om,cu mici sentimente hranind 'animale' ce crezi ca le iubesti,iar ele nestiind ce rau fac se joaca ranindu'te iar si iar si iar.
ps:fara un sentiment bun,nimic nu prinde forma

vineri, 16 aprilie 2010

Ultimile dorinte....partea I -a


Stateam azi pe o banca in parc,in parcul aproape de langa spital,si ma gandeam ,si cum ma gandeam eu asa mi-am dat seama ca o sa mor,ca o sa mor intr-o zi cu soare si poate de ce nu ploaie.Si daca tot o sa mor m-am hotarat sa mor dupa ce imi indeplinesc urmatoarele dorinte:

  1. Sa citesc toate cartile...(din biblioteca mea).
  2. Sa ma bronzesz pe un bloc.
  3. Sa mi se faca o caricatura.
  4. Sa fac o caricatura.
  5. Sa particip la un casting.
  6. Sa merg la Polul Sud.
  7. Sa sar cu pasaruta.
  8. Sa merg cu avionul,autobuzul,metroul,tranvaiul,troleul.
  9. Sa invat sa dansez.
  10. Sa indeplinesc o dorinta a cuiva.
  11. Sa vad marea.
  12. Sa ating norii.
  13. Sa desenez un glob de Craciun.
  14. Sa scriu o carte.
  15. Sa ma bat cu cineva.
  16. Sa fac bungee-jumping.
  17. Sa invat germana.
  18. Sa invat portugheza.
  19. Sa invat franceza.
  20. Sa invat sa fac goblenuri.
  21. Sa tin un discurs in fata unei multimi.
  22. Sa particip la un concurs.
  23. Sa adopt un catel.
  24. Sa am o camera a mea.
  25. Sa imi cumpar masina mea. ( :X )
  26. Sa-mi vopsesc parul.(o culoare neon gen)
  27. Sa imi fac un album foto.
  28. Sa mananc un scorpion.
  29. Sa plantez un copac.
  30. Sa vad un film la cinema.
  31. Sa scriu "te iubesc " pe un bloc.
  32. Sa am o pereche de ochelari originali din soare...
  33. Sa port intr-o zi o fusta.
  34. Sa merg la un concert.
  35. Sa port o brosa.
  36. Sa mananc peste.
  37. Sa fac un grafitti.(nu stiu daca am scris corect)
  38. Sa imi vizitez prietenii de departe.
  39. Sa merg la munte.
  40. Sa imi fac un tatuaj.
  41. Sa schimb un bec.
  42. Sa conduc masina pe partea stanga.
  43. Sa port palarie.
  44. Sa port pantaloni scurti.
  45. Sa tac o zi.
  46. Sa tip in public.
  47. Sa imi cumpar o valiza mare.
  48. Sa ma costumez intr-o ceapa.
  49. Sa beau ceai dintr`o ceasca.
  50. Sa nu mai port tenisi.

explicatii..

ascut creionul,dupa ce deschid agenda,asez radiera in dreapta,ma uit pe geam,sursa de inspiratie nu o gasesc nici acolo nici pe langa mine.apoi ma gandesc daca se afla inauntrul meu....gasesc raspuns...este acolo pusa intotdeauna la loc ferit.rar se gandeste cineva sa o scoata din anonimat....este inima.asociez termenul de fizic de inima' pentru a'mi hrani inspiratie cu termenul suflet'.
acest mic abur mistic si totodata foarte hotarator este o mica fabricuta de idei,sentimente,stari de spirit si un donator de surse de inspiratie.
un loc unde cuvantul capat' nu exista,la fel nici cuvantul margini'...si totul se aprinde din nou.
alaturi de timiditate atingi varful creionului de hartia agendei si dai nastere unor capodopere in cazul unor oameni cu un adevarat har al scrierii sau unor mici aticole in cazul nostru.
explicatia finala si punctul culminant nu iti este data de catre suflet sau creion ci de mana insasi.
sufletul dicteaza,mana adauga forma cuvintelor si asa se nasc frumoase declaratii de dragoste,scrisori,adevarate schite si romane si printre ele si explicatii.
o mica parte din sursa de inspiratie si un mic personaj in declin' fac din aceste randuri sa nu fie doar cuvinte aruncate ci sa fie explicatia reusita a zvacnirii sufletului.

marți, 6 aprilie 2010

Asa ca intre filozofi...


[...]
Bretonica: dar
Bretonica: dragostea se termina?
Zozolof: da
Zozolof: normal ca se termina
Zozolof: si incepe alta,fiecare sfrasit e un inceput si tot asa intelegi tu nu?
Bretonica:hmmmmmm...da la asta nu m-am gandit...
Zozolof: si daca e ceva adevarat,
Zozolof: credema ca nu se termina
Zozolof:si dureaza zeci de ani...sute chiar...(glumita)
Zozolof:si dupa zeci de ani
Zozolof: tot te mai gandesti
Zozolof: numia
Zozolof:ca na
Zozolof:ramane de vazut
Zozolof: ideea e ca celalalt sa nu te raneasca ,
Zozolof:daca te-a ranit
Zozolof: se termina
Zozolof: totul...
Bretonica:...da asa e ....


[...]
Dragostea nu moare.

P.S :*:*:*:*

sâmbătă, 3 aprilie 2010

o pacaleala de neuitat


la fel cum fiecare zi are o insemnatate speciala,la fel cum in fiecare zi de vara rasare soarele,asa s'a facut ca in ziua pacalelilor(1 apr)sa am parte de ceva minunat.a rasarit speranta pe care o lasasem in uitare de ceva timp.si acum te intrebi cum pot niste ochi verzi,niste maini fine,niste buze moi sa schimbe total situatia.
emotii peste emotii,cuvinte ce nu pot fi spuse.....te ineci....
e de ajuns doar sa'i privesti chipul si sa'ti spui in gand...iar sunt fericit....o stare de bine din care nu vreau sa ies....acum am anotimpul meu,imi colorez ziua,aleg cand sa'mi fie frig,cand am nevoie de caldura pentru ca stiu ca e cineva langa mine si daca o zi din acest anotimp ar fi imperfecta....esti tu acolo cu micile gesturi care schimba intr'o clipa senzatia de neplacere.
atunci cand am fost neincrezator,tu mi'ai aratat ca trebuie sa am mai multa incredere,atunci cand am inteles gresit,tu mi'ai dovedit contrariul,atunci cand am crezut ca totul este pierdut tu m'ai facut sa castig speranta astfel incat sa continui.
esti un autor al unei schite minunate in care mi'ai acordat personajul principal si imi arati cat de simpla si usoara este calea spre anotimpul perfect.
ps;for a little stranger

miercuri, 24 martie 2010

intre negura zilei si lumina noptii

de multe ori privind in jur ti' se pare totul prea inchis la culoare sau deodata prea luminos.fiind pus la incercare sentimentul de sine poate fi prea schimbator....te plimbi in amiaza mare intr'un parc,privesti oameni in jurul tau bucurandu'se de razele soarelui,iar tie ti' se pare totusi intuneric...o fi intuneric afara iar puterea ta de perceptie e slabita?!...sau intunericul,dinauntrul tau face eclipsa o zi asa de frumoasa.oricum ai privi,din orice unghi posibil,acel intuneric apasa,apasa,iar lumina incet dispare.Fara sa te gandesti prea mult incerci sa schimbi totul,dar incercand si iar incercand observi ca esti lipsit de putere,in ceea ce pare a fi propria'ti imaginatie..incet,incet echilibrul cromatic pune stapanire pe situatie....se apropie noaptea.Ca de niciunde apar glasuri de copii,oameni plimbandu'se si dintr'o data totul pare luminos.Linistea si 'lumina nevazuta' a noptii da viata,incurajeaza sentimentul de a fi unic,de a fi liber si de a vedea totul mai clar si.....o lumina te cuprinde.

ps:simptomele unui'nebun' in devenire..;))

duminică, 7 martie 2010

din nimic s'a nascut ceva



in fiecare zi ce trece,multumesc si apreciez efortul uneori zadarnic al cuiva de a ma face fericit.cu fiecare secunda ce trece imi dau seama ca devin mult prea dificil pentru cineva anume.de ce as incepe un lucru stiind in sinea mea ca nu poate sa duca decat la ceva ce speram in trecut?culmea,tocmai persoana pe care o cunosti intr'o zi nepotrivita ,la un timp nepotrivit poate fi surpriza ce te scoate din melancolie.asa se face ca fiecare am cunoscut in vremuri triste pe cineva care sa ne 'deschida' inima,care sa ne panseze' ranile sufletului,care sa ne tina de mana atunci cand suntem in picaj si care sa ne umple golul' cu bucuria necesara a unor clipe ce par desprinse din basme.singuri ne dovedim ca din acele clipe de nimic am putut face ceva,ceva nascut din propria'ti vointa...dragostea.de multe ori gandim...daca stim sa transformam clipele de nimic in ceva,cu totul memorabil,sa creem din nimic ceva cu totul minunat,ce sentiment ne opreste din a continua sa speram ca in clipele cu importanta minora totul poate deveni de bun augur,chiar de neuitat?

din nimic s'au nascut relatii interminabile,din nimicul pe care'l aveai,ai transformat sentimentele intr'o traire intensa,din nimicul ce erai ai devenit cineva si tot din nimic ai facut sa se nasca cea mai frumoasa si mai cutremuratoare boala...dragostea.

gesturi fine,de o simplitate rara au transformat usor cenusa trecutului in praful de aur al viitorului.

vineri, 19 februarie 2010

oxigen irespirabil


daca esti ultima picatura de apa sarata pe pamant,jur ca voi face tot posibilul sa te pretuiesc mai mult decat un lac intreg de apa dulce.
daca tu esti ultimul albastru' de pe cer,jur ca voi prelungi ziua cat pot de mult si ca voi masura orizontul numai sa nu dispari.
daca tu vei fi ultima scanteie ce aprinde focul iubirii,voi deveni izvorul tau de energie,astfel incat iubirea noastra sa nu se raceasca niciodata.
daca vei fi ultima floare,voi avea grija sa nu te ofilesti,astfel incat vei intrece in frumusete orice alta planta de pe pamant.
daca intr'o buna zi a'i sa'mi spui ca ma iubesti,iti voi spune ca pentru tine traiesc,pentru tine respir,pentru tine opresc timpul,pentru ca tu esti aerul care imi tine sentimentele in viata si'mi hraneste inima.
esti oxigenul pe care nu'l pot respira,nu'l pot simti,nu'l pot atinge,dar care ma conduce intr'o lume plina de vise si numai gandul ca esti irespirabil ma face sa cred,ca sunt pe un taram plin de mister in care toate lucrurile bune nu au sfarsit.
ps:ea

joi, 11 februarie 2010

te astept.


Vreau sa iti spun ,ca eu, te astept la castan.
Ca de obicei.La ora 19:00.Ca de obicei.

luni, 8 februarie 2010

culori active


simti inima pulsand cu atata putere incat iti iese din piept?simti emotia atingerii celui iubit?...nu'i nimic,nu te 'panica',esti pe taramul dragostei,o intindere ce pare ca nu are orizont.
zilele sunt parca mai senine,noptile par desprinse din carti,ce ascund povesti...e bine ca poti simti asa,desi nu este pentru prima data...ai increderea necesara pentru a spune te iubesc din nou.
o poveste desprinsa din lanturile dure ale vietii...si te simti liber.
incepi usor sa desenezi zilele,sa'ti imaginezi lunile,sa visezi anii ce ii vei umple cu bucurie.nu te gandi ca numai ai ce darui,nu te mai gandi ca primesti prea putin...,pur si simplu deschide propriul sipet plin cu lucruri marunte si frumoase ce pot crapa si cea mai dura roca...inima.
avand creioanele colorate la indemana voi incerca sa desenez curcubeul fericirii peste fiecare zi,pastrand in minte doar imaginea perfecta a unor fapte din trecut ce vor schimba viitorul.
ps:po,zi,tiv

joi, 4 februarie 2010

imaginar si totusi vizibil


aceleasi randuri invizibile,fara valoare dau culoare zilei mohorate.este anotimpul fericirii iar?...incepem usor....,iar....ezitam,plutim...este visul nostru?cu zambetul pe fata,oprim timpul..este al nostru,ne bucuram de el,ii dam drumul usor,usor..ne este frica sa nu'l pierdem.continuam in acelasi ritm,osciland de la bine spre si mai bine,...spunem ca ne iubim.perioada de incertitudine a luat sfarsit,cunoasterea este tot mai vasta,deci ce ramane de facut..?
mergem pe un drum vechi,indepartat de lume,dar totusi foarte cunoscut lumii noastre,...ne tinem de mana si nimic nu ne poate opri in calatoria noastra spre necunoscut.
o poveste ce putini o stiu si mai putini o afla...dar noi o traim,o stim pe derost si o retraim pana ce credem ca s'a terminat...si atunci cand se va fi terminat',nu ne oprim aici,ci o sa cladim alta si mai frumoasa.
greutatea dragostei ce o port in suflet este mult prea coplesitoare desi mi'e greu sa cred ca ar putea trece neobservat un asa comportament pe langa noi,fara sa existe vreun indiciu concret.
mii de vise placute,mii de ganduri ascunse,mii de sentimente necontrolate,mii de nopti pierdute gandindu'te la toate acestea,pun rama tabloului fericirii noastre.
ps:un

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

ce ramane inafara de imposibil....


incercand prin toate metodele sa fac pe cineva sa inteleaga ca ar fi iubit,am dat gres.cu fiecare pas inainte simt ca dau inzecit inapoi.incerc totul,chiar pana la perfect,dar ma linistesc usor si ma gandesc...ca nimeni si nimic nu este perfect precum mi'as dori....luand situtiile cele mai grele,dand dovada de curaj si implicandu'ma total imi dau seama ca ceva lipseste sau chiar mai mult de atat;trebuie sa incerc imposibilul.....
daca nimic din ceea ce fac nu duce,nu convinge,........la ce bun sa mai fac?oricum,probabil cineva ma impinge de la spate crezand ca urc si am sa ating perfectul,dar oare nu este un usor declin si defapt eu alunec incercand sa alerg dupa ceva ce pare a nu fi usor de indeplinit sau poate mai rau,ceva ce nu imi este permis sa am.
ce vointa desarta imi da curaj sa continui?
un pic descurajat de ce este in jurul meu spun ca voi incerca chiar si in conditii imposibile sa continui sa particip la acest joc de asteptare si tatonare pana am sa ating 'victoria'.atunci poate ma voi bucura ca am invins atat impotriva moralului secatuit de incercari care intre timp se transformase intr'un pesimist convins cat si impotriva fortei care mi'a dat de inteles ca perfectul nu este pentru mine cat si ca imposibilul nu poate fi posibil.
in toate incercarile o scanteie este de ajuns.....si focul optimismului poate darama si cele mai solide ziduri ale nefastei soarte si poate arde din temelii si cele mai mari temeri si pareri de rau.
ps mic;aberatii de........

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

gandeste'te

gandeste'te te rog cata bucurie emani in jurul tau,gandeste'te atunci cand ai deschis pentru prima data ochii,cati ochi ai umezit la randul tau.gandeste'te la primii pasi facuti in jungla enorma care t'i se deschidea in fata ochilor atunci,gandeste'te la prima zi cu ghiozdanelul in spate si uitandu'te in spate' nu ti'ai dat seama ce poarta imensa a amintirilor ai deschis in urma ta.
gandeste'te cand ai iubit prima data cate taramuri ale viselor ai spulberat.gandeste'te ca atunci cand faci un bine e posibil sa lasi amintiri ce nu vor fi uitate prea usor.deci atunci cand ti'e greu,cand suferi transforma totul in jurul tau privind lucrurile pozitiv.chiar daca iti este cel mai greu gandeste'te cat bine poti face daca arunci un zambet sau o vorba buna celor din jur.
si in final gandeste'te ca ai parte in fiecare zi de cel mai pretios dar:viata.
...cel mai frumos dar al vietii,este viata insasi...

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

e liniste iar..

cum as putea din nou sa incep...aceeasi si aceeasi poveste dusa la extrem,acelasi inceput si acelasi sfarsit,aceeasi uzura care macina tot in jurul sau.
oare cum ne place sa traim sau cum ne dam seama ce fel de viata ni' se potriveste?cert este ca oricum ne-am intreba se pare ca greu o mai mulam' in jurul nostru.
ei si te trezesti de dimineata si totul este calm si pare a fi ziua perfecta.
e liniste acum....dar,parca ai nevoie de tot zbuciumul alaturi de care te-ai obisnuit.Unde au disparut acele mesaje frumoase de dimineata care iti starneau fiori?unde este emotia din suflet atunci cand vedeai ca te suna si nu stiai ce sa'i spui?ei bine,daca nu sunt la tine inseamna ca s'au dus in alta parte.acea directie pe care nu ai fi banuit'o,dar care acum pare din ce in ce mai reala...si iar e liniste....s-a asezat binisor tacerea acolo unde era zarva mare,acel coltisor de suflet unde credeai ca niciodata zvacniturile n'or sa se opreasca.si tot acolo intr-o ceata deasa pasesti si spui ca o sa treaca si asta...si ziua pare mai lunga,dar ce importanta are acum.
este totul invaluit intr'o liniste....o clipa dupa care,candva tanjeai,iar care acum distruge tesuturile unu suflet curat.