cum as putea din nou sa incep...aceeasi si aceeasi poveste dusa la extrem,acelasi inceput si acelasi sfarsit,aceeasi uzura care macina tot in jurul sau.
oare cum ne place sa traim sau cum ne dam seama ce fel de viata ni' se potriveste?cert este ca oricum ne-am intreba se pare ca greu o mai mulam' in jurul nostru.
ei si te trezesti de dimineata si totul este calm si pare a fi ziua perfecta.
e liniste acum....dar,parca ai nevoie de tot zbuciumul alaturi de care te-ai obisnuit.Unde au disparut acele mesaje frumoase de dimineata care iti starneau fiori?unde este emotia din suflet atunci cand vedeai ca te suna si nu stiai ce sa'i spui?ei bine,daca nu sunt la tine inseamna ca s'au dus in alta parte.acea directie pe care nu ai fi banuit'o,dar care acum pare din ce in ce mai reala...si iar e liniste....s-a asezat binisor tacerea acolo unde era zarva mare,acel coltisor de suflet unde credeai ca niciodata zvacniturile n'or sa se opreasca.si tot acolo intr-o ceata deasa pasesti si spui ca o sa treaca si asta...si ziua pare mai lunga,dar ce importanta are acum.
este totul invaluit intr'o liniste....o clipa dupa care,candva tanjeai,iar care acum distruge tesuturile unu suflet curat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu