vineri, 19 februarie 2010

oxigen irespirabil


daca esti ultima picatura de apa sarata pe pamant,jur ca voi face tot posibilul sa te pretuiesc mai mult decat un lac intreg de apa dulce.
daca tu esti ultimul albastru' de pe cer,jur ca voi prelungi ziua cat pot de mult si ca voi masura orizontul numai sa nu dispari.
daca tu vei fi ultima scanteie ce aprinde focul iubirii,voi deveni izvorul tau de energie,astfel incat iubirea noastra sa nu se raceasca niciodata.
daca vei fi ultima floare,voi avea grija sa nu te ofilesti,astfel incat vei intrece in frumusete orice alta planta de pe pamant.
daca intr'o buna zi a'i sa'mi spui ca ma iubesti,iti voi spune ca pentru tine traiesc,pentru tine respir,pentru tine opresc timpul,pentru ca tu esti aerul care imi tine sentimentele in viata si'mi hraneste inima.
esti oxigenul pe care nu'l pot respira,nu'l pot simti,nu'l pot atinge,dar care ma conduce intr'o lume plina de vise si numai gandul ca esti irespirabil ma face sa cred,ca sunt pe un taram plin de mister in care toate lucrurile bune nu au sfarsit.
ps:ea

joi, 11 februarie 2010

te astept.


Vreau sa iti spun ,ca eu, te astept la castan.
Ca de obicei.La ora 19:00.Ca de obicei.

luni, 8 februarie 2010

culori active


simti inima pulsand cu atata putere incat iti iese din piept?simti emotia atingerii celui iubit?...nu'i nimic,nu te 'panica',esti pe taramul dragostei,o intindere ce pare ca nu are orizont.
zilele sunt parca mai senine,noptile par desprinse din carti,ce ascund povesti...e bine ca poti simti asa,desi nu este pentru prima data...ai increderea necesara pentru a spune te iubesc din nou.
o poveste desprinsa din lanturile dure ale vietii...si te simti liber.
incepi usor sa desenezi zilele,sa'ti imaginezi lunile,sa visezi anii ce ii vei umple cu bucurie.nu te gandi ca numai ai ce darui,nu te mai gandi ca primesti prea putin...,pur si simplu deschide propriul sipet plin cu lucruri marunte si frumoase ce pot crapa si cea mai dura roca...inima.
avand creioanele colorate la indemana voi incerca sa desenez curcubeul fericirii peste fiecare zi,pastrand in minte doar imaginea perfecta a unor fapte din trecut ce vor schimba viitorul.
ps:po,zi,tiv

joi, 4 februarie 2010

imaginar si totusi vizibil


aceleasi randuri invizibile,fara valoare dau culoare zilei mohorate.este anotimpul fericirii iar?...incepem usor....,iar....ezitam,plutim...este visul nostru?cu zambetul pe fata,oprim timpul..este al nostru,ne bucuram de el,ii dam drumul usor,usor..ne este frica sa nu'l pierdem.continuam in acelasi ritm,osciland de la bine spre si mai bine,...spunem ca ne iubim.perioada de incertitudine a luat sfarsit,cunoasterea este tot mai vasta,deci ce ramane de facut..?
mergem pe un drum vechi,indepartat de lume,dar totusi foarte cunoscut lumii noastre,...ne tinem de mana si nimic nu ne poate opri in calatoria noastra spre necunoscut.
o poveste ce putini o stiu si mai putini o afla...dar noi o traim,o stim pe derost si o retraim pana ce credem ca s'a terminat...si atunci cand se va fi terminat',nu ne oprim aici,ci o sa cladim alta si mai frumoasa.
greutatea dragostei ce o port in suflet este mult prea coplesitoare desi mi'e greu sa cred ca ar putea trece neobservat un asa comportament pe langa noi,fara sa existe vreun indiciu concret.
mii de vise placute,mii de ganduri ascunse,mii de sentimente necontrolate,mii de nopti pierdute gandindu'te la toate acestea,pun rama tabloului fericirii noastre.
ps:un