din nimic s'a nascut ceva

in fiecare zi ce trece,multumesc si apreciez efortul uneori zadarnic al cuiva de a ma face fericit.cu fiecare secunda ce trece imi dau seama ca devin mult prea dificil pentru cineva anume.de ce as incepe un lucru stiind in sinea mea ca nu poate sa duca decat la ceva ce speram in trecut?culmea,tocmai persoana pe care o cunosti intr'o zi nepotrivita ,la un timp nepotrivit poate fi surpriza ce te scoate din melancolie.asa se face ca fiecare am cunoscut in vremuri triste pe cineva care sa ne 'deschida' inima,care sa ne panseze' ranile sufletului,care sa ne tina de mana atunci cand suntem in picaj si care sa ne umple golul' cu bucuria necesara a unor clipe ce par desprinse din basme.singuri ne dovedim ca din acele clipe de nimic am putut face ceva,ceva nascut din propria'ti vointa...dragostea.de multe ori gandim...daca stim sa transformam clipele de nimic in ceva,cu totul memorabil,sa creem din nimic ceva cu totul minunat,ce sentiment ne opreste din a continua sa speram ca in clipele cu importanta minora totul poate deveni de bun augur,chiar de neuitat?

din nimic s'au nascut relatii interminabile,din nimicul pe care'l aveai,ai transformat sentimentele intr'o traire intensa,din nimicul ce erai ai devenit cineva si tot din nimic ai facut sa se nasca cea mai frumoasa si mai cutremuratoare boala...dragostea.

gesturi fine,de o simplitate rara au transformat usor cenusa trecutului in praful de aur al viitorului.